Articolul 58 al Codului Penal al RSFS Rusă a fost promulgat pe 25 februarie 1927 cu scopul precis de a aresta acele persoane bănuite de activități contrarevoluționare. A fost revizuit de mai multe ori, în principal fiind modificat articolul 58-1, adăugându-se subarticolele enumerate mai jos (cel mai importante fiind promulgate pe 8 iunie 1934).
Acest articol introducea în mod oficial noțiunea de inamic al muncitorilor, definiți astfel în artiocolele 58-2 — 58-13 (în vreme cei încadrați la articolul 58-1 erau "trădători", iar la articolul 58-14 erau "sabotori").
Codurile penale ale celorlalte republici sovietice aveau articole asemănătoare.
Notă: În această secțiune, conținutul articolului 58 este subliniat prin ghilimele.
Articolul 58 pedepsea următoarele infracțiuni (ordinea subarticolelor este aceea a alfabetului cirilic rus):
Notă: infracțiunea astfel definită era cunoscută și sub numele de sabotaj, iar infractorii erau cunoscuți ca "sabotori".
Acest articol a făcut ca numeroși nevinovați să fie închiși, fără a se ține seama de poziția lor în societate. Alexandr Soljenițîn a descris experiența sa de "cincizeci și optist" în romanele sale (mai ales în Primul cerc). GPU a justificat deportarea lui Lev Troțki din 1929 prin secțiunea 10 a articolului 58.
Sentințele erau lungi, până la 25 de ani, de multe ori erau prelungite nelimitat fără o nouă judecată. Condamnații cu articolul 58 erau cunoscuți drept "полити́ческий (politiceski)", deosebindu-se de criminalii de drept comun, " уголо́вник (ugolovnik)". După eliberare, prizonierul era trimis într-un exil intern, fără să aibă dreptul să se stabilească mai aproape de 100 de kilometri de orașele mari.
Articolul 58, așa cum era conceput, permitea poliției secrete să aresteze și să închidă pe oricine, indiferent de vina adevărată, acest articol fiind transformat într-o armă politică. Pentru a închide un nevinovat, poliția secretă îl încadra la o secțiune în care erau condamnați cei în prezența cărora s-a organizat o acțiune antisovietică. Chiar dacă învinuitul își afirma nevinovăția prin neparticiparea la respectiva acțiune, neraportarea incidentului era o vină suficientă pentru a-l închide.
În timpul și după încheierea celui de-al doilea război mondial, articolul 58 a fost folosit pentru pedepsirea prizonierilor de război evadați din lagărele germane sau repatriați. Prizonieratul era considerat o dovadă evidentă a lipsei lor de hotărâre în lupta pentru apărarea până la moarte a patriei, prin aceasta fiind probată atitudinea antisovietică.
După denunțarea stalinismului de către Nikita Hrușciov, Codul Penal a fost modificat într-un mod semnificativ.
Textul complet în limba rusă
Lokasi Pengunjung: 18.119.130.24