Provenind dintr-o familie din Franche-Comté a cărei descendență coboară până în secolul XVI la Otto Van Veen[1] (maestrul lui Rubens), Arnaud Courlet de Vregille începe să deseneze de la o vârstă fragedă, angajându-se ulterior în pictură[2] : tablouri, pictură murală (frescă), decoruri de teatru. Talentul îi este recunoscut în 1993, când l'Institut d’études supérieures des arts din Paris îi acordă un premiu pentru lucrarea Laisse-moi, achiziționată de către Ministerul Finanțelor pentru decorarea centrului administrativ din Bobigny.
În prezent trăiește la Besançon (Doubs), unde își urmează parcursul artistic.
Stil
Concerto (2006, acrylique, 120 x 80 cm)
Who’s Who Art îi califică arta drept o „abstracție lirică”, „futurism”, „pictură spontană”[3]. În 2004, Enciclopedia de Arte din Franche-Comté îi va consancra un articol :
„Pictor atipic, el caută în cadrul abstractizării apariția îndepărtată a figurativului. Pictura sa exprimă căldura unui real torturat, născut parcă dintr-o piele colorată. Conform cuvintelor artistului, pânzele realizate sunt create deopotrivă sub imperiul impulsului, cât și în urma unei faze de condensare, rodul unei lungi pregătiri lăuntrice. Își înconjoară anumite opere cu un cerc de singuratate, adesea ascuns, a cărui implozie sugerează momentul în care realitatea se fisurează și se dispersează pentru a revela invizibilul, aducând la lumină realitatea sa enigmatică. Emoția care străbate picturile sale pare să se nască din a sa mișcare, violență și lumină.[4]”
Cu ocazia expoziției bicentenarului lui Claude Nicolas Ledoux la Consiliul General din Doubs și la Saline royale d'Arc-et-Senans (site înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO), catalogul Le deuxième regard a scris : „Pictura lui Courlet de Vregille intră într-o relație aproape naturală cu inspirația lui Ledoux ; ambii explorează acele căi pe care Bachelard le numea imaginarul material, acel spațiu al spiritului în care converg și se întâlnesc toate artele.[5].”
„Urmând un trend actual, privirea unei arte asupra unei alteia, rezumând într-o viziune proprie admirația vie a unei noi descoperi”, portretul fraților Lumière, Lumière ou Projection privée (Lumină sau Proiecție privată) este expus la Eden Théâtre[6] din Ciotat.
Expoziții
Saloane
Brünnhilde (2012, Acrylique, 120 x 80 cm)
Festival de Peinture et de Sculpture de Belfort (Belfort, 2008, 2007)
Salon Victor Chocquet Ministère des Finances (Paris, 2007, 2001, 2000, 1999, 1998, 1997, 1996, 1995)
Exposition pour le bicentenaire du Cadastre, école nationale du Cadastre (Toulouse, 2007)
Exposition Désert Art’ique (Besançon, 2006)
Exposition pour le bicentenaire de Claude Nicolas Ledoux (Besançon, Conseil Général, 2006)
Salon du livre (Dampierre-sur-Salon 2012, 2009, cu acompaniament muzical de Hasan Bakalli, violonist al l'Orchestre de Besançon Franche-Comté, Pays de Montbéliard)
Journée du Patrimoine (Dampierre-sur-Salon, Maison Couyba, 2012)
Pianos Jean Michel Maître (Besançon, 2008)
Relais culturel des Saintes-Maries-de-la-mer (2001)
Galerie Everarts (Paris, 2001)
Atelier Pierre Beuchey (Besançon, 2000)
Galerie Vauban (Dijon, 1999)
Avenue George V (Paris, 2014, 1999, 1998)
Citadelle de Besançon (Besançon, 1996)
Hôtel de Paris (Besançon, 1994)
Premii și distincții
Premiul pentru Poezie, Salon Victor Chocquet (Paris, 2007, Écris pour moi)
Premiul Argenson, Galerie Everarts (Paris, 2001, Quand le Scarabée d’Or)
Nominalizare, Salon Victor Chocquet (Paris, 2000, Soliman le Magnifique)
Mențiune specială, Salon Victor Chocquet (Paris, 1998, Quand le Scarabée d’Or)
Nominalizare, Salon Victor Chocquet (Paris, 1996, Une heure dans la nuit)
Mențiune specială, Salon Victor Chocquet (Paris, 1995, Archi)
Premiul I al l'Institut d'études supérieures des arts de Paris (1993, Laisse-moi)
Publicații și presă
Cataloage de expoziții
Association AC'Bizard (Dampierre-sur-Salon (70), Maison Couyba, 2012, 2009)
Festival de Peinture et de Sculpture de Belfort (Belfort, 2008, 2007)
Salon Victor Chocquet Ministère des Finances (Paris, 2007, 2001, 2000, 1999, 1998, 1997, 1996, 1995)
