Angelo Monteverdi

Angelo Monteverdi
Date personale
Născut[3][4] Modificați la Wikidata
Cremona, Lombardia, Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
Lavinio⁠(d), Anzio, Lazio, Italia Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*]
cadru didactic universitar[*]
romanist
medievist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiMilano
Roma Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[3][5]
limba franceză
limba spaniolă
limba portugheză
limba germană Modificați la Wikidata
PregătireFrancesco Novati[*][[Francesco Novati (Italian philologist (1859-1915))|​]]  Modificați la Wikidata
Limbilimba italiană  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea din Fribourg[*]
Università degli Studi di Milano
Universitatea Sapienza din Roma  Modificați la Wikidata
Note
PremiiEhrendoktor der Humboldt-Universität zu Berlin[*][[Ehrendoktor der Humboldt-Universität zu Berlin |​]]
doctorat honoris causa de l'université de Paris[*][[doctorat honoris causa de l'université de Paris |​]][1][2]  Modificați la Wikidata

Angelo Monteverdi (n. , Cremona, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Lavinio⁠(d), Anzio, Lazio, Italia) a fost un filolog italian.

Biografie

A slujit în Primul Război Mondial ca ofițer, mai întâi la Detașamentul teritorial de miliție Porretta, apoi pe front (inițial în Regimentul 227 Infanterie și apoi în Regmentul 6 Infanterie). În timpul conflictului a ținut un jurnal. Într-o perioadă de doi ani (1918-1919) a fost atașat militar adjunct la Legația Italiană din Berna.

Ca elev al lui Francesco Novati, a fost profesor de filologie romanică la Universitatea Elvețiană din Fribourg (1922-1932), apoi la Statale di Milano (1932-1942) și, în cele din urmă, la Universitatea Sapienza din Roma, unde i-a succedat lui Giulio Bertoni, ca director al Institutului de Filologie Romanică. A fost și decanul Facultății de Literatură și Filozofie. La această școală au fost formați câțiva filologi importanți.

A fost membru național și, din 21 februarie 1965, și președinte al Academiei dei Lincei. Codirector al revistelor Medieval Studies și Studj Romance, director al Culturii Neolatine, s-a ocupat mai ales de relația dintre limbă și cultură în perioada originilor literaturii romanice. A fost vicepreședinte al Société de Linguistique Romane din 1965 până la moartea sa. A fost și membru al Academiei Arcadia.

Biblioteca Facultății de Litere și Filosofie a Universității „La Sapienza” din Roma a fost numită după el, iar aici se păstrează un fond de lucrări bogat (circa 3.000 de materiale) care i-au aparținut.

L-a nominalizat pe Tudor Arghezi pentru Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1965.

Opera

  • La Leggenda di S. Eustachio, în: Studi medievali, Bd. 3, 1908/1911, ISSN 0391-8467, pp. 169–229 (Tesa di laurea).
  • Le Origini, Vallardi, Milano, 1926.
  • Testi volgari italiani anteriori al duecento (= Testi Romanzi per uso delle Scuole, NS 3), Maglione, Roma, 1935.
  • Testi volgari italiani dei primi tempi (= Istituto di Filologia Romanza della R. Università di Roma. Testi e manuali, nr. 24, ZDB-ID 404888-x), Societa Tipografica Editrice Modenese, Modena, 1941, (ediția a II-a, Modena, 1948).
  • Saggi neolatini (= Storia e Letteratura, 9, ZDB-ID 847362-6), Storia e Letteratura, Roma, 1945.
  • L'epopea francese (= Corsi dell'Università degli Studi di Roma, Facoltà di Lettere e Filosofia, 57, OCLC 314486000), Edizioni Italiane, Roma, 1947.
  • Manuale di avviamento agli studi romanzi. Le lingue romanze, Vallardi, Milano, 1952.
  • Studi e saggi sulla letteratura italiana dei primi secoli, Ricciardi, Milano, 1954.
  • Frammenti critici leopardiani, Tipografia del Senato del Dott. G. Bardi, Roma, 1959, (ediție publică: Edizioni Scientifiche Italiane, Napoli, 1967, ZDB-ID 1345258-7).[6]

Note

  1. ^ Persée 
  2. ^ Incidents à la Sorbonne pendent la séance de rentrée de l'Université (în franceză), Le Monde, , accesat în  
  3. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Angelo Monteverdi, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Lucrări publicate

Bibliografie

  • Gianfranco Contini, Angelo Monteverdi, Roma, Academia Națională dei Lincei, 1968.