S-a născut pe 11 noiembrie 1924 în orașul Riga.[11][12] A urmat cursuri la Gimnaziul și Liceul „Stefan Batory” din Varșovia, obținând diploma de bacalaureat în urma susținerii unor examene clandestine în 1942.[12][13][14] A studiat apoi la Institutul de Artă Teatrală, care funcționa în mod clandestin,[11][12] unde i-a avut ca profesori pe Zofia Małynicz, Maria și Edmund Wierciński, Marian Wyrzykowski și Jan Kreczmar. A participat la spectacole clandestine de teatru în perioada ocupației, recitând poezii scrise de Krzysztof Kamil Baczyński și Tadeusz Gajcy, apoi a fost actor la Teatrul pentru soldați organizat de Biroul de Informații și Propagandă din cadrul Cartierului General al Armia Krajowa.[14] A luat parte la Revolta din Varșovia în 1944.[12]
După cel de-al Doilea Război Mondial a obținut o diplomă de actor în 1945[11] la Łódź, în urma unui examen susținut cu profesorul Aleksander Zelwerowicz.[12] Pe 22 martie 1945 a debutat la Teatrul Armatei Poloneze din Łódź (în rolul Staszek din Nunta lui Stanisław Wyspiański),[11][14] iar din 1949 a fost actor la mai multe teatre din Varșovia - Contemporan (1949–1964, 1966–1972), Dramatic (1964–1966, 1982–1983), Național (1972–1981) și Polonez (1983-1989).[11][12][14] Datorită aspectului său fizic atractiv, a fost distribuit la începutul carierei sale mai ales în roluri de june prim.[12][14] Pe 2 martie 1957 a debutat ca regizor la Teatrul Dramatic (cu spectacolul Surâsul Giocondei de Aldous Huxley).[11][12] În perioada 1 aprilie 1996 - 31 decembrie 1999 a fost director artistic al Teatrului Polonez din Varșovia.[11][14]
Începând din 1953 a predat ca lector la Academia Națională de Teatru din Varșovia, devenind în 1979 profesor asociat și în 1987 profesor titular.[14] În perioada 1971–1981 a fost decanul Facultății de Teatru, iar din 1981 până în 1987 și din 1993 până în 1996 a fost rectorul acestei universități.[11][14] A fost membru al Comisiei pentru Cultură și Presă (1986), iar în anii 1989–1996 a fost președintele Asociației Artiștilor de Teatru Polonezi.[11][14] Până în 1956 a fost narator al cronicilor de știri Polska Kronika Filmowa.[14]
De la începutul anilor 1980 a activat în opoziția democratică în calitate de membru al sindicatului Solidaritatea.[14] În iunie 1987 l-a întâmpinat pe Ioan Paul al II-lea în timpul unei întâlniri a papei cu artiștii la Biserica „Sf. Cruce” din Varșovia. A fost membru al Consiliului Social al Primatului și al Comitetului Cetățenilor, pe lista căruia a fost ales în 1989 în Seim (în timpul legislaturii 1989-1991 s-a alăturat Uniunii Democratice de orientare creștin-democrată).[11][14][15]
A jucat peste 200 de roluri în teatru, film și televiziune, inclusiv în filmele lui Andrzej Wajda și Tadeusz Konwicki.[12] A regizat peste 100 de spectacole de teatru și televiziune. A scris o carte intitulată Po pierwsze, zachować dystans, care a fost lansată în 1999.[12]
Andrzej Łapicki a murit în dimineața zilei de 21 iulie 2012 în casa sa din Varșovia,[11][16] în urma unor complicații după o boală de rinichi.[12] Ceremoniile funerare ale actorului au avut loc pe 27 iulie 2012 în Biserica „Sf. Carol Boromeu” din Varșovia. Urna cu cenușa artistului a fost îngropată în mormântul familiei din Cimitirul Powązki din Varșovia (secțiunea c-5-6).[17][18]
Viața particulară
Mormântul familial al actorului în Cimitirul Stare Powązki din Varșovia
Prima sa soție a fost Zofia Chrząszczewska (d. 22 iulie 2005),[12][19] cu care s-a căsătorit în 1947 și a avut o fiică Zuzanna (n. 1954)[12] (Grzegorz a fost fiul adoptat al Zofiei din relația ei anterioară). La 5 iunie 2009 Andrzej Łapicki s-a recăsătorit cu teatrologa Kamila Mścichowska, care era cu 60 de ani mai tânără decât el.[12][20][21][22]
În 2012 Kamila Łapicka a publicat o carte de memorii ale lui Andrzej Łapicki intitulată Łapa w łapę, sub forma unor conversații libere pe diferite subiecte.[23]
Filmografie
An
Titlu
Rol
Note
1946
Zakazane piosenki
wykonawca wyroku na skrzypku – konfidencie
film muzical, regizor: Leonard Buczkowski
Dwie godziny
însoțitorul doamnei din Kolorowa
film dramatic, regizor: Stanisław Wohl, Józef Wyszomirski
Medalia de aur a Primatului Bisericii Catolice din Polonia pentru servicii aduse Bisericii Catolice (1993)[11][12]
Premii
„Masca de Argint” - premiu oferit prin votul cititorilor ziarului Express Wieczorny - de șapte ori (1963, 1965, 1966, 1967, 1969, 1970, 1971)[11][14]
„Masca de Aur” - premiu oferit prin votul cititorilor ziarului Express Wieczorny - de două ori (1964, 1968)[11]
Premiul președintelui Comitetului Radioteleviziunii Poloneze - de șapte ori (1959, 1962, 1964, 1970, 1973, 1976 și 1979) pentru interpretarea unor roluri sau regizarea unor spectacole la Teatrul Radiofonic Polonez[11][14]
Premiul orașului Varșovia pentru realizări remarcabile în popularizarea culturii (1973)[11][12]
Premiul ministrului culturii și artei cl. I în domeniul teatrului pentru realizări în actorie și regie (1973)[11]
Premiul ediției a XIX-lea a Festivalului artelor contemporane poloneze de la Wrocław pentru rolul directorului de teatru în piesa Dwa teatry de Jerzy Szaniawski la Teatrul Național din Varșovia (1978)[11]
Premiul ediției a XX-a a festivalului Kaliskie Spotkania Teatralne de la Kalisz pentru rolul Danferth în Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller (1980)[11]
„Ecranul de aur” pentru punerea în scenă a spectacolului Żebyś był jak ja, szczęśliwy după Jarosław Iwaszkiewicz (1980)[11]
Premiul ed. a XI-a a festivalului Opolskich Konfrontacjach Teatralnych de la Opole pentru punerea în scenă magistrală a spectacolului Ślubów panieńskich de Aleksander Fredro la Teatrul Polonez din Varșovia (1985)[11]
Premiul Super Wiktor pentru întreaga carieră (1994) - decernat de Academia de Televiziune[11]
Premiul ed. a XX-a a festivalului Opolskich Konfrontacjach Teatralnych de la Opole pentru rolul Radost și regizarea spectacolului Ślubów panieńskich de Aleksander Fredro (1995)[11]
Maestru laureat al Teatrului de Televiziune - acordat de redactorii revistei Tele Tygodnia pentru întreaga activitate desfășurată la Teatrul de Televiziune (2003)[11]
Premiul anual pentru teatru al ministrului culturii (2005)[11]
Premiul special al revistei Teatr pentru realizarea artistică de pe tot parcursul vieții și revenirea triumfală pe scenă în spectacolul Ivanov după Anton Cehov, pus în scenă de Jan Englert la Teatrul Național din Varșovia (2008)[11]
Premiul „Feliks Warszawski” pentru rolul Matei Semionovici Șabelski în spectacolul Ivanov după Anton Cehov la Teatrul Național din Varșovia (2008)[11]
Premiul Cyprian Kamil Norwid pentru întreaga carieră (postum, 2012)[11]
^Kwiatkowski, Stefan; Wiland, Michał (septembrie 1993). Materiały biograficzne wychowanków Liceum i Gimnazjum im. Stefana Batorego w Warszawie. Varșovia: Stowarzyszenie Wychowanków Liceum i Gimnazjum im. Stefana Batorego w Warszawie. pp. 53, 129.
Nasi w Sejmie i Senacie. Varșovia: Oficyna Wydawnicza Volumen. .
Barbara Osterloff (red.) (). Łapicki. Aktor-reżyser-pedagog. W osiemdziesiątą rocznicę urodzin. Varșovia: Akademia Teatralna im. Aleksandra Zelwerowicza.
.jpg)
.JPG)
