Ampersand (&) este un cuvânt englezesc care denumește un semn grafic ce reprezintă conjuncția „și (comercial)”. El își are originea în ligatura literelor et, termenul latinesc pentru „și”.^[1]

Inventatorul acestui semn este Tiron^[2], secretarul lui Cicero, și autor al primei metode de stenografie cunoscute, dar acest semn tipografic nu se regăsește în niciunul din manuscrisele sale. Este citat și Aldo Manuzio, un tipograf-librar instalat la Veneția, care a revoluționat tiparul, în afară de acest semn grafic, prin formatul pe care l-a dat cărților sale, îndeosebi cele in-octavo, mai mic, mai ieftin și mai ușor de mânuit decât cele in-quarto sau in-folio.

• /ˈæm.pə(ɹ).sænd/
•  Audio (US) (ajutor·info)

Ampersand-ul rezultă din ligatura lui e și a lui t, moștenită din epoca merovingiană.^[3] La origine, această grafie ligaturată era utilizată mai mult sau mai puțin sistematic de către copiștii medievali, care foloseau numeroase alte abrevieri. În ocurență, se găsesc ampersand-uri frecvent folosite pentru termenii et (&), etc. (&c.). În timp ce în manuscrisele europene doar acești doi termeni erau abreviați cu ajutorul lui &, copiștii englezi se serveau de el și în orice secvență: -et-: deberet putea fi scris deber&. Totuși astfel de grafii se găsesc și pe Vechiul Continent: fazet, în Jurămintele de la Strasbourg, este scris faz&.

Portal Informatică

• fr Cahiers Gutenberg, nr. 22, 1995, „Ligatures & caractères contextuels” Arhivat în 9 septembrie 2015, la Wayback Machine. (Ligaturi și caractere contextuale)

Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.