Aloisia Veit provenea din linia Schicklgruber; străbunica ei din partea tatălui, Josepha Schicklgruber, și bunica lui Adolf Hitler din partea tatălui, Maria Anna Schicklgruber(d), erau surori. A fost angajată cu funcția de cameristă. Din cauza unui „comportament neobișnuit”, a fost internată la 26 ianuarie 1932 în instituția Am Steinhof(d) din Viena unde a petrecut nouă ani în secții închise. Potrivit fișei pacientului, ea suferea de „tulburare mentală schizofrenică, cu confuzie și depresie, gândire dezorganizată, halucinații și idei delirante”.
Începând cu august 2004, istoricul american Timothy W. Ryback, care locuiește în Salzburg, și cercetătorul privat Florian M. Beierl au investigat în colaborare cu medicul legist din München, Wolfgang Eisenmenger, destinul Aloisiei Veit. Documentele descoperite în urma cercetărilor lor au fost publicate în 2005.
Hans-Joachim Neumann, Henrik Eberle: War Hitler krank?: ein abschließender Befund, Lübbe-Verlag, Bergisch Gladbach 2009, ISBN 978-3-7857-2386-9.
Annette Hinz-Wessels: Aloisia Veit – Ein „Euthanasie“-Opfer aus Hitlers Familie. In: Petra Fuchs, Maike Rotzoll, Ulrich Müller, Paul Richter, Gerrit Hohendorf (Hrsg.): „Das Vergessen der Vernichtung ist Teil der Vernichtung selbst“.Lebensgeschichten von Opfern der nationalsozialistischen „Euthanasie“, Wallstein, Göttingen 2007, ISBN 978-3-8353-0146-7, S. 274ff. (nicht ausgewertet)
.svg){kind=small}
