PROFILPELAJAR.COM

Pentru alte sensuri, vedeți Eiffel.

Date personale
Alexandre Gustave Eiffel

Nume la naștere	Alexandre Gustave Bonickhausen dit Eiffel
Născut	15 decembrie 1832^[9]^[10]^[11]^[12]^[13] Dijon, Franța^[14]
Decedat	27 decembrie 1923 (91 de ani)^[9]^[15]^[10]^[11]^[12] Paris, Franța^[16]
Înmormântat	cimetière de Levallois-Perret[*]^[17]^[2]
Căsătorit cu	Marguerite Gaudelet[*]
Număr de copii	5^[2]
Cetățenie	Franța^[18]
Ocupație	inginer constructor[] arhitect antreprenor inginer antreprenor general ingineri de aviație militară[]
Limbi vorbite	limba franceză^[10]
Activitate
Rezidență	rue Rabelais[]^[1]^[2] place d'Iéna[]
Domeniu	design urban[]^[3] arhitectură^[3] steel building[] aerodynamics engineering[*]^[4]
Alma Mater	École centrale de Paris collège Sainte-Barbe[*]
Organizații	Société d'encouragement pour l'industrie nationale[*]^[5]
Cunoscut pentru	viaduc de Garabit[] pont métallique sur l'Adour[] Turnul Eiffel Statuia Libertății din New York Ponte de D. Maria Pia[*]
Premii	Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[] (1 mai 1878) Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[] (2 aprilie 1889) Medalia de Aur Langley[] (1913)^[6]^[7] prix Fourneyron[] (1912)^[8]
Semnătură

Modifică date / text

Alexandre Gustave Eiffel (n. 15 decembrie 1832, Dijon, Franța – d. 27 decembrie 1923, Paris, Franța) a fost un inginer francez, cunoscut în special pentru realizarea Turnului Eiffel.

Viața

Eiffel s-a născut în Dijon, Côte-d'Or, Franța. Numele de Eiffel a fost preluat de la unul dintre strămoșii germani la început de secol XVIII. Numele și l-a luat după localitatea unde s-a născut, Marmagen, situată în Eifel.

În tinerețe, cele două persoane care l-au influențat pe Gustave au fost amândoi chimiști, unchiul său Jean - Baptiste Mollerat și Michel Perret. Ambii unchi și-au petrecut mult timp în compania tânărului Eiffel, învățându-l tot despre chimie, sensul religiei și filosofie. La școală, Eiffel a fost extrem de isteț, dar nu foarte studios. Când era la Lycée Royal, Eiffel se plictisea și a ajuns la concluzia că orele erau o pierdere de timp. În ultimii doi ani de liceu, Eiffel și-a găsit preocupare, dar nu în inginerie, ci în istorie și literatură. Studiile lui Eiffel s-au îmbogățit, astfel încât a absolvit liceul cu două diplome, în științe și în literatură. Eiffel a absolvit colegiul la Collège Sainte Barbe, pentru a se pregăti mai bine pentru admiterea dificilă de la École Centrale des Arts et Manufactures. École Centrale des Arts et Manufactures a fost și este cea mai prestigioasă universitate de inginerie din Franța. Eiffel a intrat imediat la École Centrale des Arts et Manufactures din Paris. École Centrale la acea dată o universitate particulară, cunoscută drept una din universitățile de frunte în inginerie din Europa. Afacerea mamei sale cu cărbuni a adus un venit important în familie și a asigurat fondurile necesare pentru ca Gustave să studieze chimia la această universitate renumită din Paris.

În 1855, Eiffel a absolvit École Centrale des Arts et Manufactures, în același an când Parisul a fost gazda primei expoziții internaționale. După absolvire, unchiul său i-a oferit o slujbă în Dijon, Franța. Cu toate acestea, o dispută de familie a anulat această șansă și Eiffel a acceptat în curând un post într-o companie care proiecta poduri pentru trenuri în Bordeaux.

Gustave Eiffel și România

În 1876, Gustave Eiffel a construit Podul Eiffel, la Ungheni. În 1882 Gustave Eiffel a retușat la Iași, pe pământ românesc, într-unul din centrele care a polarizat conștiințele și energiile întregii țări, Grand Hotel Traian, din Piața Unirii. El poate fi admirat și astăzi.^[19]

Tot în Iași, Gustave Eiffel construise, în 1873, Hala Mare (devenită Hala Centrală), structură ce avea sa fie demolată în anii 1960.

De asemenea, după planurile lui s-a ridicat și mausoleul familiei politicianului Petre P. Carp, de pe moșia conacului din Țibănești, Iași.