א (Alef, אלף) este prima literă a alfabetului ebraic. Are valoarea numerică 1.

Semnul alef este reprezentarea grafică a unei vite, alef fiind cuvântul semitic pentru "bou", "vită" (în arabă ʾalif, vezi alfabetul arab).

Alef este înrudit cu semnul alfa al scrierii grecești (originea este comună, în alfabetul fenician).

• אדם Adam "om" (transliterat adm, de la stânga la dreapta), înrudit cu אדמה admah "pământ".

În matematică litera א este folosită pentru numere cardinale infinite introduse de Georg Cantor. Numărul cardinal al mulțimii numerelor naturale N (sau ${\displaystyle \mathbb {N} }$), precum și al mulțimii numerelor fracționale Q (sau ${\displaystyle \mathbb {Q} }$), este ${\displaystyle \aleph _{0}}$, numărul cardinal al mulțimii numerelor reale R (sau ${\displaystyle \mathbb {R} }$) este ${\displaystyle {\mathfrak {c}}=\aleph _{1}}$ [1], iar ulterioarele (${\displaystyle \aleph _{2}}$, ${\displaystyle \aleph _{3}}$, ...) pot fi obținute recursiv.

Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.