Alain Rey este un fin observator al evoluției limbii franceze. Incarnează, după exemplul lui Robert, o limbă franceză modernă, fără să ezite să includă în dicționarele sale limbajul verlan[7] sau regionalisme.
După studii de științe politice, de litere și de istoria artei, la Sorbona, și-a îndeplinit îndatoririle militare într-un regiment din Tunisia.
Instalat în Algeria, a răspuns, în 1952, unui mic anunț al lui Paul Robert, care căuta un lingvist pentru a face un dicționar. Astfel, Alain Rey a devenit primul colaborator al lui Paul Robert, pentru Dictionnaire alphabétique et analogique.
În această perioadă, o întâlnește pe Josette Debove, care lucrează în aceeași echipă. Cei doi se căsătoresc în 1954.
Alain Rey redactează și conduce apoi diferitele dicționare ale editurii Robert: Le Petit Robert (1967), Micro Robert, Le Petit Robert des noms propres (1974), Dictionnaire des expressions et locutions (1979), Grand Robert de la langue française în 9 volume (1985), Nouveau Petit Robert de la langue française (1993), și Dictionnaire historique de la langue française (1992). În 2005, el publică Dictionnaire culturel en langue française. Această „Reyvoluție” culturală le-a cerut autorilor acestei lucrări mulți ani de muncă.
Cu grija democratizării, își împărtășește pasiune în Mass Media. Între 1993 și 2006, încheie emisiunea matinală a postului de radio France Inter, printr-o cronică pe care o denumește Le mot de la fin[9], în care decortichează vocabulele limbii, plăcându-i deseori să trateze politica sub ochiul său anarhist. Este dat la o parte, în toamna lui 2006. Pentru mulți, este semnul unei dorințe a conducerii postului de radio de reîntinerire a emisiunilor, dar pentru alții este poate și nevoia de netezire a conexiunilor[10]. Ultima sa cronică, din 29 iunie2006, era consacrată cuvântului „salut”.
Între 2004 și 2005, Alain Rey prezintă și o cronică Démo des Mots, după jurnalul de la ora 20, la postul de televiziune France 2, în care explică originea, evoluția și derivatele cuvintelor legate de bani.
Ministrul culturii și al comunicației din Franța i-a decernat, în 2005, titlul de comandor al Ordre des Arts et des Lettres[3].
Alain Rey a fost făcut de către consiliul municipal al Pont-du-Château, în unanimitate, cetățean de onoare al orașului natal, la 23 noiembrie2007, iar biblioteca comunitară a primit numele lui Alain Rey[14], la 24 noiembrie 2007, în prezența acestuia.
^Verlan este o formă de argou francez care constă în inversarea silabelor unui cuvânt, însoțită uneori de eliziune, un tip de apocopă, în scopul evitării unor imposibilități fonologice. Termenul verlan provine din expresia (à) l'envers, în care silabele sunt inversate. Un alt exemplu este fraza care urmează: J'avais la vellecère qui zéfait des gueuvas, adică: J'avais la cervelle qui faisait des vagues. Acest exemplu este preluat dintr-un cântec (din anul 1970) al compozitorului, cântărețului și actorului francez, Jacques Dutronc.
^Le Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, în șase volume și un supliment
^În franceză, în text. În românește: Cuvântul de la sfârșit.
Alain Rey, vocabuliste français, textes réunis et présentés par François Gaudin, Limoges, éd. Lambert-Lucas, 2011, 104 p. ; contributions en hommage à Alain Rey lors du colloque « Alain Rey, ou Le malin génie de la langue française », Rouen, 4 et 5 juin 2009,
