Abū Isḥāq Ibrāhīm ibn Yaḥyā al-Naqqāsh al-Zarqālī (n. 1027, Toledo, Castilia-La Mancha, Spania – d. 1100, Córdoba, Andaluzia, Spania), cunoscut în latina medievală sub numele de Arzachel sau Arsechieles, a fost un celebru meșter în instrumente astronomice și astronom arab.
A fost supranumit Al-Nekkach (făuritor de metale), căci, după cum se spune, a fost mecanic și artizan
de metale.[5]
Inițial
construia instrumente astronomice pentru alți savanți, însă când aceștia au observant
calitățile sale intelectuale, au devenit interesați de el.[5]
În
acest sens, i-au pus la dispoziție cărți pentru a studia astronomie, căci nu
avea studii de specialitate în acest domeniu.[5]
În
scurt timp, devine membru al unui cerc de savanți, ajungând chiar să dețină
titlul de director al grupului.[5]
Continuă
să construiască instrumente pentru ceilalți savanți, dar în scurt timp ajunge
să îi învețe el pe maeștrii lui anumite lucruri.[5]
Instrumente
În 1050 construiește la Toledo, centru major de transmitere a științei musulmane în Europa, două ceasuri uriașe cu apă care se alimentau din bazine săpate pe malurile râurilor Tajo, pentru a determina fazele lunii și orele diurne și nocturne.[6]
Ceasurile
din Toledo au fost folosite până în 1135 când, în urma deciziei regelui Alfonso
VI, Hamis Ibn Zabara le-a demontat pentru a descoperi cum funcționează.[5]
O dată demontate, acestea nu au mai putut fi asamblate niciodată.[5]
Fiind cel mai important observator din epocă[7], construiește un nou instrument, asemănător unui astrolab, numit safiḥa.
Astrolabul
conținea un cerc zodiacal, un disc cu proiecția Ecuatorului, a Tropicelor și a
orizontului (conceput pentru o latitudine geografică anume).[5]
Acesta
soluționa diverse probleme ale astronomiei sferice și permitea măsurarea
(calcularea) orelor zilei.[5]
Utilizând modelul ptolemaic, a construit un aparat (“Ecuatorial”) pentru măsurarea poziției unei stele.
Totodată, acesta permite să se determine prin mijloace mecanice la orice moment longitudinea celestă a unei planete.
Teorii
Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) operează unele corecții cu privire la unele informații consemnate de Ptolemeu și Al Khawarizmi, legate mai ales de lungimea Mării Mediterane.[8]
De asemenea, descrie mișcarea planetelor și a Soarelui astfel încât Copernicus, influențat de teoriile sale, va promova teoria heliocentristă în lucrarea "De Revolutionibus Orbium Coelestium".
A fost primul care a dovedit deplasarea apogeului solar față de stele.[7]
Opere
1 - Tabelele toledane cuprind o sumă de tabele astronomice alcătuite de Al-Zarqālī (Ibn Zarqala) în scopul prezicerii mișcării Soarelui, Lunii, planetelor și stelelor.[6][8]
De asemenea, acestea cuprindeau și unele informații geografice preluate de la Ptolemeu și al-Khwārizmi.[7]
Includ ecuații ale Soarelui, Lunii, planetelor.[5]
Ulterior, toate tabelele astronomice din Europa au fost construite pornind de la modelul
lui Al Zarqali.[5]
2 - Almanahul conține tabele trigonometrice, autorul descriind aici descoperirea mișcării seculare a unui plan ecliptic care induce trepidația.[8]
A demonstrat matematic teoria trepidației pornind de la idea că mișcarea stelelor fixe este determinată de mișcarea unei linii drepte care se intersectează cu centrul Pământului într-un punct mobil.[5]
Capitolele introductive cuprind diverse teorii trigonometrice și computații.[5]
4 - Despre anul solar (Tratat comprehesiv despre soare) cuprinde observații asupra a 25 de ani solari.[6][9]
5 - Tratat asupra mișcării planetelor (Risāla fī Ḥarakāt al‐kawākib al‐sayyāra wa‐tadbīri‐hi) este o lucrare de magie și conține indicații în privința creării talismanelor.[9]
Influența lui Al Zarqali asupra științei arabe și europene
Numeroși
savanți musulmani au fost influențați de Al Zarqali: Ibn al-Kammad, Al-Bitruji,
Abu Hasan al-Murrakushi, Ibn al-Banna.[5]
Nicolaus
Copernicus îl citează în lucrarea De Revolutionibus, iar Abraham Zacut are în vedere teoria sa asupra mișcării
Soarelui și a planetelor în tratatul referitor la astrolab.[5]
Opera
lui Al Zarqali a fost intens tipărită în întreaga Europă până în secolul XVII.[5]
^ abcdThoraval, Yves Dicționar de civilizație musulmană , Editura Univers Enciclopedic, 1997, Traducere, adaptare și completări de Nadia Anghelescu , p. 328.
^ abcHitti, Philip K. Istoria arabilor , Editura All, 2008, Traducere de Irina Vainovski – Mihai, p. 361.
2- Yves Thoraval. 1997. Dicționar de civilizație musulmană. Traducere de Nadia Anghelescu București: Editura Univers Enciclopedic. ISBN 973-9243-46-0. pp. 327–328
.jpg)
