Istoria României
Acest articol este parte a unei serii
Preistoria pe teritoriul României
Epoca pietrei
Epoca bronzului
Epoca fierului
Dacia
Cultura și civilizația dacică
Războaiele daco-romane
Dacia romană
Originile românilor
Evul Mediu timpuriu în România
Formarea statelor medievale
Țările Române în Evul Mediu
Țara Românească
Principatul Moldovei
Dominația otomană
Țările Române la începutul epocii moderne
Epoca fanariotă
Modernizarea țărilor române
Regulamentul Organic
Revoluția Română de la 1848
Principatele Unite
Războiul de Independență
Regatul României
Primul Război Mondial
Unirea Basarabiei cu România
Unirea Bucovinei cu România
Unirea Banatului cu România
Unirea Transilvaniei cu România
România în al Doilea Război Mondial
Comunismul în România
Ocupația sovietică a României
R.P. Română/R.P. Romînă
R.S. România
Revoluția Română din 1989
România după 1989
Vezi și
Istoria românilor
Istoria militară a României
Istoriografia română
Portal România  v • d • m

Agă definește o demnitate militară (nume împrumutat de la turci la finele secolului al XVII-lea), fiind pentru prima oară atestat în anul 1620^[1], în locul celui care înainte se numea căpitan de vânători.

Acesta era comandantul general al pedestrimii (după răscoala din 1655^[1]), inspector al piețelor urbane și dorobanților din Țara Românească (secolul al XVII-lea), iar din secolul al XVIII-XIX era guvernator militar și cap al poliției din București.
În Moldova, introdus mai târziu, era șeful jandarmeriei și al poliției din Iași. Titlul a dispărut atunci când Regulamentul Organic i-a acordat gradul de colonel.^[1]

Termenul provine din limba turcă, ağa^[2], și este un hibrid gramatical. Inițial, singularul său a fost agá, formă care explică pluralul agale.^[1]
Mai târziu, singularul a fost asimilat cu tipul tată; astfel că astăzi singularul este de gen masculin, în ciuda formei, iar pluralul este feminin, în ciuda sensului.

v • d • m Ierarhia politică în Moldova și Țara Românească Domnia și bănia Domn  • Domnii Țării Românești  • Domnii Moldovei  • Ban Dregătorii armaș  • cămăraș  • căpitan  • clucer  • comis  • hatman  • ispravnic  • ispravnic al scaunului București  • jitnicer  • logofăt  • logofăt de vistierie  • medelnicer  • paharnic  • pârcălab  • pitar  • portar  • postelnic  • serdar  • sluger  • spătar  • staroste de Cernăuți  • staroste de Putna  • stolnic  • șetrar  • vistiernic  • vornic  • vornic al Țării de Jos  • vornic al Țării de Sus Pârcălabi de Cetatea Albă  • Chilia  • Hotin  • Lăpușna  • Neamț  • Orhei  • Poenari  • Roman  • Suceava