Acordul româno-italian din 1914 este un agrement secret încheiat între guvernele român și italian având ca obiect principal coordonarea pozițiilor naționale referitoare la o posibilă intrare în război, pe timpul Primului Război Mondial. Acordul a fost semnat la 10/23 septembrie 1914 la București de către Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri al României și baronul Carlo Fasciotti, ambasadorul Italiei la București.
Prevederi
Principalele prevederi ale acordului prevedeau obligația părților de a nu ieși din neutralitate fără un aviz prealabil de 8 zile precum și consultări reciproce permanente și acțiuni de comun acord în problema menținerii sau ieșirii din neutralitate.
De asemenea părțile se obligau să țină un secret absolut asupra existenței și conținutului acordului.[1]:p. 340
Note
- ^ Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
Bibliografie
- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
- ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
- ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
- ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
Vezi și
_crowned.svg){kind=small}
