Inițial a ocupat un post în departamentul de colonizare al guvernului mandatului britanic, dar apoi s-a mutat în regiunea Hebron în timpul revoltei arabe, pentru a conduce lupta împotriva ocupației britanice. Membru al Partidului Arab Palestinian, Abdel Kader a activat ca secretar-general al acestuia și a devenit editorul-șef al ziarului partidului, Al-Liwa’[3], și al altor ziare, inclusiv Al-Jami’a Al-Islamiyya.
În 1938 Husseini a fost exilat, iar în 1939 a fugit în Irak, unde a luat parte la lovitura de stat din 1941. În 1946 s-a mutat în Egipt, dar s-a întors în secret în Palestina în ianuarie 1948 pentru a conduce Armata Războiului Sfânt. Husseini a fost ucis în timp ce plecase în recunoaștere la adăpostul ceții într-o zonă a dealului Qastal, la primele ore ale zilei de 8 aprilie 1948.[4] Trupele sale au capturat ulterior al-Qastal de la Haganah, care ocupase satul cu șase zile mai devreme, în primele faze ale operațiunii Nahșon, cu ajutorul unei forțe de circa a 100 de oameni.[5] Trupele Haganah s-au retras din fața forțelor arabe în așezarea evreiască Motza.[6] Membri ai Palmach au recapturat satul al-Qastal în noaptea de 8 spre 9 aprilie, pierzând 18 oameni în atac.[7] Militanții Palmach au aruncat în aer majoritatea caselor, iar dealul a devenit un post de comandă evreiesc.[8][9] Moartea lui Husseini a consituit un factor în scăderea moralului trupelor sale.[10]
Abdel Kader al-Husseini cu trupele sale anterior atacării Kfar Etzion, în ianuarie 1948. Fotografie făcută de un spion Palmach
Abdel Kader al-Husseini cu ofițerii săi în ziua în care a fost ucis
Persoane îndoliate la înmormântarea lui Husseini se adună lângă Sheikh Jarrah
Sayigh, Yezid (2000). Armed Struggle and the Search for State: The Palestinian National Movement, 1949-1993. Oxford: Oxford University Press. ISBN: 0-19-829643-6
Swedenburg, Ted (1999). The role of the Palestinian peasantry in the Great Revolt (1936–39). În Ilan Pappé (Ed.). The Israel/Palestine Question (pp. 129–168). London: Routledge. ISBN: 0-415-16947-X