Abbazia Acqualunga

Abbazia Acqualunga
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
PozițiaProvincia Pavia
Italia
Coordonate45°03′18″N 8°43′35″E ({{PAGENAME}}) / 45.055°N 8.726389°E
Suprafață176 ha  Modificați la Wikidata
Cod Natura 2000IT2080011  Modificați la Wikidata

Abbazia Acqualunga este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 176 ha, integral pe uscat.

Localizare

Centrul sitului Abbazia Acqualunga este situat la coordonatele 45°03′18″N 8°43′35″E / 45.055°N 8.726389°E ({{PAGENAME}}).

Înființare

Situl Abbazia Acqualunga a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 78 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în iulie 2016[1].[2][3]

Biodiversitate

Situată în ecoregiunea continentală, aria protejată conține 2 habitate naturale: Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[3]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]

  • păsări (73): lăcar-de-mlaștină (Acrocephalus palustris), pițigoi codat (Aegithalos caudatus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), pescăruș albastru (Alcedo atthis), rață pitică (Anas crecca), rață mare (Anas platyrhynchos), fâsă de luncă (Anthus pratensis), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), egretă mare (Ardea alba), stârc cenușiu (Ardea cinerea), stârc roșu (Ardea purpurea), stârc galben (Ardeola ralloides), buhai de baltă (Botaurus stellaris), șorecarul comun (Buteo buteo), bătăuș (Calidris pugnax), caprimulg (Caprimulgus europaeus), Cettia cetti, erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), porumbel de scorbură (Columba oenas), porumbel gulerat (Columba palumbus), cioară grivă (Corvus cornix), cioară neagră (Corvus corone), cioară de semănătură (Corvus frugilegus), cuc (Cuculus canorus), pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), Dryobates minor, egretă mică (Egretta garzetta), presură de stuf (Emberiza schoeniclus), măcăleandru (Erithacus rubecula), șoim de iarnă (Falco columbarius), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), vânturel roșu (Falco tinnunculus), cinteză (Fringilla coelebs), becațină comună (Gallinago gallinago), gaiță (Garrulus glandarius), cocor (Grus grus), piciorong (Himantopus himantopus), stârc pitic (Ixobrychus minutus), capîntortură (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrâncioc mare (Lanius excubitor), pescăruș râzător (Larus ridibundus), sitar de mâl (Limosa limosa), privighetoare (Luscinia megarhynchos), codobatura galbenă (Motacilla flava), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), grangur (Oriolus oriolus), vultur pescar (Pandion haliaetus), pițigoi mare (Parus major), vrabie de câmp (Passer montanus), viespar (Pernis apivorus), fazan (Phasianus colchicus), pitulice de munte (Phylloscopus collybita), coțofană (Pica pica), ciocănitoarea verde (Picus viridis), cresteț pestriț (Porzana porzana), brumăriță de pădure (Prunella modularis), aușel cu cap galben (Regulus regulus), sitar de pădure (Scolopax rusticola), guguștiuc (Streptopelia decaocto), turturică (Streptopelia turtur), graur (Sturnus vulgaris), silvie cu cap negru (Sylvia atricapilla), silvie de zăvoi (Sylvia borin), fluierar de mlaștină (Tringa glareola), fluierarul de zăvoi (Tringa ochropus), pănțărușul (Troglodytes troglodytes), mierlă (Turdus merula), nagâț (Vanellus vanellus), Zapornia parva, Zapornia pusilla
  • amfibieni (1): Triturus carnifex
  • nevertebrate (1): fluturele purpuriu (Lycaena dispar)
  • pești (3): Barbus plebejus, Cobitis bilineata, Telestes muticellus

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 19 specii de plante, 3 specii de amfibieni, 8 specii de mamifere, 1 specie de nevertebrate, 4 specii de reptile.[2]

Note

  1. ^ a b DM 15/07/2016 G.U. 186 del 10-08-2016
  2. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Abbazia Acqualunga”. Accesat în . 
  3. ^ a b „Abbazia Acqualunga”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 

Vezi și